O analiza de Conf. Univ. Dr. Mihai-Bogdan PETRISOR despre piata gazelor medicale, necesarul spitalelor romanesti, investitiile si conditiile tehnice necesare pentru realizarea de instalatii moderne de oxigen medical.

In aceasta etapa a existentei noastre in care am stat acasa si i-am privit pe altii cum se lupta cu teribila boala am realizat mai mult ca oricand ca avem nevoie de oxigen. Am inteles ca in cazurile severe de coronavirus este nevoie de aparate care sa ajute procesul de respiratie si sa administreze oxigen. Pornind de la aceste simple constatari, ne-am propus sa observam indeaproape aceasta piata  a gazelor medicale si – mai important – sa analizam cat sunt de pregatite spitalele sa le furnizeze pacientului.

 

Care este nevoia reala de oxigen in spitale?

Piata gazelor medicale este una ampla, care include nu doar oxigen ci si protoxid de azot, aer, dioxid de carbon, amestec de oxigen cu protoxid de azot, oxigen 93, heliu/oxigen etc. Oxigenul, pentru ca este indisolubil legat de existenta vietii, va reprezenta punctul de interes al cercetarii noastre. La fel cum am ajuns sa pretuim libertatea, mai ales cand ne-a fost limitata, in mod identic sa pretuim oxigenul si nevoia lui in unitatile medicale. Dar oare cata nevoie de oxigen este in spitale?

Normativele ISO 7396/2016 (ASRO) prezinta o imagine a ceea ce ar trebui sa fie in toate spitalele. Pentru spitalele mici care utilizeaza mai putin de 3000 mc pe an de oxigen se recomanda utilizarea si administrarea din butelii speciale. Din perspectiva costurilor de instalare a unei retele de livrare (conducte in fiecare departament) se justifica perfect varianta buteliilor. Neajunsurile intr-o astfel de varianta sunt multiple si pornesc in primul rand de la un risc asumat de manipulare a unei butelii cu aer sub presiune si continua cu necesitatea unei atentii sporite privind (cost timp asistent medical/medic) golirea lor. Suplimentar este necesara o gestiune foarte atenta a stocurilor de oxigen din butelii si in permanenta tinuta legatura cu furnizorul. Marile companii au o persoana dedicata care se ocupa de aceasta gestiune a stocurilor, care poate genera pierderi atunci cand cream stocuri prea mari, dar mai ales cand ramanem fara oxigen, deoarece procesul medical se poate intrerupe dramatic. Evident ca intr-un spital nici nu poate fi vorba de intreruperea serviciului livrat ceteteanului, dar ce grav ar fi daca s-ar intampla! In exemplul acestor spitale cu un consum mai mic de 3000 mc de oxigen, ne exprimam o singura rezerva si anume daca intr-adevar nevoia de oxigen livrat pacientilor este tot de 3000 mc sau medicul a utilizat in tratarea pacientului doar ce i-a fost pus la dispozitie de spital si in rest a compensat cu multa daruire si pricepere…

 

Condițiile tehnice necesare pentru o instalație de oxigen medical

Pentru marea majoritate a spitalelor, oxigenul trebuie livrat printr-un sistem adecvat prin conducte de cupru, sistem care sa tina cont de mai multe repere. Rolul specialistului (funizorului) in oferirea de consultanta ar trebuie sa puncteze cea mai buna solutie in functie de nevoile spitalului si sa decida care este pentru inceput cea mai buna sursa de alimentare. Este mai buna utilizarea unei baterii de butelii sau un rezorvor de presiune ridicata de capacitate mare etc, unde il amplasam, ce debit si capacitate de stocare sunt necesare?

Un alt element esential in conturarea acestei arhitecturi a livrarii de gaze medicale (in special oxigen) este numarul de unitati terminale pe pat si amplasarea lor in fiecare departament sau zona a unitatii medicale. Recomandarile ISO sunt in masura sa ne faca sa realizam cat de deficitar stam la acest capitol. Dupa cum este si firesc, in unitatile ATI, blocurile operatoare, unitati de primire urgente, compartimentele de neonatologie etc trebuie sa existe doua (chiar si patru) prize de oxigen la fiecare pat, de o parte si de cealalta a patului. Pentru toate celelalte departamente, incluzand atat cabinete de consulatii in ambulator cat si saloanele de ingrijire pacienti pe sectii (departamente), trebuie sa existe o priza de oxigen la fiecare pat. Medicul roman, inventiv si cu daruire mai mult ca oricare altul, sugereaza timid ca s-ar multumi si cu o singura priza de oxigen intr-un salon. Acest sistem de conducte ar trebui sa ii mai livreze in afara de priza oxigen si un alt element vital: un sistem de aspiratie.

Intrebam firesc ce se intampla in cazul in care un pacient (pe un departament anume) are nevoie de oxigen. Nu vorbim de pacientii sectiei de pneumologie, unde se subintelege vitalitatea prizelor de aer in dreptului fiecarui pat. Raspunsul medicului care se confrunta cu aceasta situatie vine promt si, in cazul in care situatia devine grava, pacientul poate fi mutat la ATI sau i se poate administra oxigen din butelie mobila. Dar daca butelia mobila de oxigen nu exista sau nu este plina,  exista si o a treia situatie, de care nu se vorbeste prea mult. Evident, intr-o nota trista si specifica unui sistem medical rudimentar, in care pacientul trebuie doar ”sa traga aer in piept” si trece.

 

Investitia in realizarea unei structuri adecvate de furnizare gaze medicale ar fi profitabila pentru orice spital

Situatia prezenta este de natura sa genereze doua campuri de cercetare. Unul se refera la costul de ocupare al unui loc in ATI pentru un pacient care foarte bine poate fi tratat pe sectia de care apartine, daca aceasta ar detine un sistem complet de furnizare gaze medicale (oxigen in special). Al doilea se refera la nevoia reala de oxigen in spitale.

Pentru primul camp de cercetare putem face un exercitiu de imaginatie. Astfel, pacientul care este pe o sectie X in spital poate ajunge in situatia in care are nevoie severa de oxigen administrat si atunci ajunge sa ocupe un loc in ATI. Din perspectiva managementului financiar acest loc ocupat (nejustificat daca ar fi existat infrastructura necesara pe sectia lui) reprezinta lipsa de prestare de serviciu pentru un alt pacient care ar fi putut ocupa acel loc. In medie, costul de spitalizare pe zi la ATI este peste 1000 lei (https://www.sjuneamt.ro/wp-content/uploads/2020/02/Costul-mediu-pe-zi-spitalizare-pe-fiecare-secţie-2019.pdf) si pentru conducerea spitalului reprezinta o pierdere cu prestarea de servicii pentru un alt pacient. Daca in medie se intampla minim o astfel de situatie pe zi, la 365 zile intr-un an, suma potentiala pe care spitalul ar fi putut-o genera suplimentar ca venit ar fi de 365.000 lei. Si pentru ca totul se reduce la infrastructura sau mai ales la lipsa ei aceste cifre ar trebuie sa motiveze suficient un manager de spital: o investitie in construirea unei structuri adecvate de furnizare gaze medicale nu este doar profitabila prin prisma cresterii calitatii serviciilor, ci si prin prisma generarii de cresteri ale serviciilor prestate pentru un numar mai mare de pacienti.

Palierul al doilea de analiza este cel mai sensibil dintre toate. Spitalele isi doresc mai mult oxigen si inteleg ca pentru acest lucru trebuie sa ai o infrastructura adecvata, care trebuie construita in timp real. Din pacate, acest lucru este extrem de dificil intr-un spital in care se lucreaza non stop. Nu exista pauza de program intr-un spital si atunci totul este cu atat mai dificil. Companiile furnizoare de gaze medicale au ajuns sa puna la dispozitie recipienti de mare capacitate si multa bunavointa pentru a ajuta spitalele. Cu toate acestea nevoia reala de oxigen din spitale nu poate fi acoperita, problemele fiind multiple. O problema la fel de mare a fost in situatia actuala cand s-au creat sectii pentru tratarea pacientilor cu covid 19, dar – surpriza! – lipsea oxigenul vital in asistenta acestor pacienti si a trebuit creata infrastructura mobila. Evident, nevoia de oxigen in cazul acestor pacienti era mult mai mare comparativ cu posibilitatile spitalelor. Solicitarile actuale de oxigen sunt la nivel de spitale judetene intre 10.000 mc si 15.000 mc pe an. Cu tristete observam ca licitatiile se fac in continuare doar dupa criteriul pretului cel mai scazut si nu tin cont de recomandarile UE, introduse si de legea 98/2016 (criterii de atribuire) de a utiliza, mai ales in spitale, criterii precum cel de calitate/pret sau calitate/cost.

Sursa: prelucrare proprie a autorului

 

Conform estimarilor de la nivel micro, nevoia de oxigen este dubla sau chiar tripla fata de consumul actual. In aceste conditii piata reala de oxigen din Romania, doar pentru spitalele judetene, ar trebuie sa reprezinte peste 1 milion mc. In situatia actuala, sistemul medical spitalicesc, se poate situa in ipostaza unui pacient care, pentru a trai, trebuie sa isi puna masca de oxigen pe fata dar nu mai reuseste din diverse motive. Privim spre viitor, cand sistemul de livrare de gaze medicale va fi efectuat la parametrii si in conditii de calitate, conform diverselor normative (ISO, Jcaho etc) si spunem tare: Romania are nevoie de oxigen!

 

MIHAI-BOGDAN PETRIȘOR ESTE CONFERENȚIAR UNIVERSITAR DOCTOR LA UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI ȘI MEMBRU AL ASOCIAȚIEI ROMÂNE DE ȘTIINȚE REGIONALE. ESTE ABSOLVENT AL FACULTĂȚII DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR ȘI AL FACULTĂȚII DE DREPT DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII ”ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI. ACTIVITATEA DIDACTICĂ SE ADRESEAZĂ STUDENȚILOR DE LA SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ȘI CELOR DE LA SPECIALIZAREA FINANȚE-BANCI DIN CADRUL FEAA, UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI. OPINIILE EXPRIMATE SUNT OPINII PERSONALE ALE AUTORULUI ȘI NU IMPLICĂ INSTITUȚIILE CU CARE ACESTA ESTE ASOCIAT.