Hepatita B este o boală infecțioasă cauzată de infectarea ficatului cu virusul hepatitic B. Boala poate varia de la infecție acută, cu o durată de câteva săptămâni, la o infecție cronică, ce va dura toată viața.

Principala cale de transmitere o reprezintă contactul cu sânge, spermă sau alte fluide, de la o persoană infectată. Virusul hepatitic B este foarte rezistent, fiind activ pe suprafețe până la 7 zile (de exemplu pe instrumentar care a atins sângele unei persoane infectate). Cele mai întâlnite metode de contaminare sunt nașterea (de la mamă la făt), actele sexuale neprotejate, utilizarea a instrumentelor de administrare sau preparare a drogurilor, utilizarea comună obiectelor de uz personal (periuță de dinți, lamă de ras, glucometru), prin piercing-uri și tatuaje cu instrumente nesterile, contact direct cu sânge sau răni deschise ale unei persoane infectate.

Boala nu se transmite prin utilizarea acelorași tacâmuri, sărut, alăptat, tuse sau strănut.

Simptomele Hepatitei B, atunci când apar, sunt asemănătoare cu cele ale Hepatitei A: febră, oboseală, pierderea poftei de mâncare, greață și vărsături, dureri abdominale, urină închisă la culoare, scaun decolorat, dureri ale articulațiilor, icter. În faza sa cronică, Hepatita B poate rămâne asimptomatică zeci de ani și se va transforma, în timp, într-o afecțiune mai severă a ficatului, cum ar fi ciroza sau cancer hepatic.

Principala metodă de prevenție este vaccinul, recomandat a fi administrat încă de la naștere, dar și persoanelor care nu au fost vaccinate, care sunt expuse riscului infectării (au parteneri infectați, folosesc instrumente de administrare a drogurilor în comun, îngrijitori și lucrători medicali care intră în contact cu probe de sânge sau alte fluide), persoanele cu HIV, cei din închisori sau cei care călătoresc în zone în care nivelul de infectare a populației este ridicat. Vaccinul se administrează în 3 doze pe durata a 6 luni.